Suspendarea executarii actului administrativ unilateral.

avocat iasi - suspendarea actului administrativ

06 feb. Suspendarea executarii actului administrativ unilateral.

Suspendarea executarii actului administrativ unilateral

Suspendarea executarii actului administrativ unilateral. Cerintele legale pentru admiterea cererii de suspendare.

Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Deosebit, potrivit art. 15 alin.1 din acelasi act normativ, suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat.

In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.

Alin.2 prevede ca dispozitiile art.14 alin. (2) – (7) se aplica in mod corespunzator.

Rezulta ca suspendarea executarii unui act administrativ impune indeplinirea a doua cerinte in mod concomitent, anume existenta unui caz bine justificat, ce presupune aparenta de nelegalitate a acestuia ce rezulta din pipairea formala a cauzei, si prevenirea unei pagube iminente, constand intr-un prejudiciu considerabil pe care ar urma sa-l incerce titularul actului in caz de executare.

In cauza, aceste cerinte legale nu sunt intrunite, intrucat nu s-a motivat suficient aparenta de legalitate a actului administrativ, sustinerea ca drepturile salariale ce fac obiectul acestuia au fost prevazute in Acordul colectiv de munca, preluata de instanta, nefiind de natura a crea dubii asupra legalitatii sale, iar cerinta prevenirii unei pagube iminente nu a fost justificata in niciun mod si deci nu a fost dovedita, sustinandu-se doar ca reclamantii ar incerca un prejudiciu.

(Curtea de Apel Pitesti, Decizia nr. 2686/R-CONT 10 Iunie 2014)

Prin cererea inregistrata la data de 23 ianuarie 2014, reclamantii MV, BR si altii, au solicitat anularea dispozitiei nr.34/20 ianuarie 2014, emisa de Primarul Comunei Barla si deosebit suspendarea executarii acesteia pana la solutionarea irevocabila a cauzei, conform art.14 si 15 din Legea nr.54/2004.

In motivarea cererii de suspendare au sustinut ca sunt indeplinite cerintele legale in acest sens, intrucat norma zilnica de hrana ce face obiectul actului administrativ contestat, este prevazuta de Acordul colectiv de munca semnat de catre parati, iar punerea in executare a actului ar fi de natura sa le creeze prejudicii grave.

Tribunalul Arges, prin incheierea din data de 7 februarie 2014 a admis cererea si a suspendat executarea dispozitiei nr.34/2014 emisa de parat.

Consiliul Local Barla, Comuna Barla si Primarul Comunei Barla au declarat recurs impotriva incheierii de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand in esenta ca a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, nefiind intrunite cerintele prevazute de art.14 si art.15 din Legea nr.54/2004-motivul de casare prevazut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Recursul este fondat.

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca prin decizia nr.23/16 mai 2012, adoptata de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi Arges, s-a instituit in sarcina Primarului Comunei Barla obligatia de a recupera sumele platite cu titlu de indemnizatie de hrana pentru perioada ianuarie-decembrie 2011, respectiv despagubirile aferente aceleiasi perioade, reprezentand drepturi salariale decurgand din aplicarea Acordului colectiv de munca, intervenit intre parti.

In baza acestui act a fost emisa dispozitia nr.34/20 ianuarie 2014, prin care reclamantii au fost obligati sa restituie fiecare sumele primite necuvenit, impotriva acesteia formuland actiune in anulare in temeiul Legii nr.554/2004 aflata in curs de solutionare.

Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Deosebit, potrivit art.15 alin.1 din acelasi act normativ, suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.

Alin.2 prevede ca dispozitiile art.14 alin.(2) – (7) se aplica in mod corespunzator.

Rezulta ca suspendarea executarii unui act administrativ impune indeplinirea a doua cerinte in mod concomitent, anume existenta unui caz bine justificat, ce presupune aparenta de nelegalitate a acestuia ce rezulta din pipairea formala a cauzei, si prevenirea unei pagube iminente, constand intr-un prejudiciu considerabil pe care ar urma sa-l incerce titularul actului in caz de executare.

In cauza, aceste cerinte legale nu sunt intrunite, intrucat nu s-a motivat suficient aparenta de legalitate a actului administrativ, sustinerea ca drepturile salariale ce fac obiectul acestuia au fost prevazute in Acordul colectiv de munca, preluata de instanta, nefiind de natura a crea dubii asupra legalitatii sale, iar cerinta prevenirii unei pagube iminente nu a fost justificata in niciun mod si deci nu a fost dovedita, sustinandu-se doar ca reclamantii ar incerca un prejudiciu.

In concluzie, intrucat gresit prin sentinta pronuntata, instanta a dispus suspendarea executarii dispozitiei nr.34/20 ianuarie 2014, Curtea a admis recursul, a modificat sentinta, iar pe fond a respins cererea.




Send this to a friend