Nulitatea unui contract de concesiune pentru lipsa cauzei.

avocat Iasi - contract de concesiune

05 feb. Nulitatea unui contract de concesiune pentru lipsa cauzei.

Nulitatea unui contract de concesiune pentru lipsa cauzei..

Conditie esentiala a oricarei conventii, in conformitate cu art.948 din cod, cauza trebuie sa existe, sa fie reala si licita, intrucat obligatia fara o astfel de cauza nu poate avea nici un efect.

Asadar, cauza este un element constitutiv nu numai al contractului, ci al oricarei obligatii civile care se naste prin vointa celui ce se obliga. In contractele sinalagmatice nu exista o singura cauza comuna partilor, ci cate o cauza a fiecareia din obligatiile reciproce ale acestora. Ea inglobeaza in sine atat scopul direct si imediat al consimtamantului –care in contractele sinalagmatice – este consideratia contraprestatiei celeilalte parti, cat si scopul indirect, imediat al consimtamantului care este motivul subiectiv, concret, determinant al asumarii obligatiei legat de destinatia si nevoia concreta a carei satisfacere se urmareste.

(Curtea de Apel Pitesti, Decizia nr. 2674/R-CONT/04 iunie 2014)

Prin actiunea inregistrata la 07.03.2012, reclamantul BDL a chemat in judecata pe paratul Consiliul Local Bradulet prin primar, pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de concesiune nr.559/2 din 22.05.2008, cu consecinta ca nu datoreaza paratei nicio suma de bani cu titlu de redeventa, iar paratul sa fie obligat la plata sumei de 4.000 lei, reprezentand contravaloarea investitiilor efectuate pe terenul ce a facut obiectul conventiei.

In motivare s-a aratat ca intre parti a intervenit un contract de concesiune, conventie ce nu indeplineste cerintele art.948 din Codul civil, mai precis lipsindu-i cerinta cauzei, asa cum este ea definita de art.966 din acelasi act normativ.

Prin conventia incheiata la 22.05.2008, paratul a concesionat reclamantului un teren de 500 mp aflat pe raza comunei Arefu, judetul Arges, pentru construirea unei locuinte, acesta urmand sa se ocupe de toate actele necesare edificarii imobilului, revenindu-i si obligatia de a achita redeventa.

La momentul incheierii contractului, paratul nu a comunicat reclamantului ca nu este intocmit planul urbanistic zonal, in absenta caruia acesta din urma nu poate primi aprobare pentru efectuarea constructiei.

Obligatia unei astfel de notificari rezulta chiar din contract, dar si din dispozitiile art.55 cuprinse in Normele de aplicare a O.U.G. nr.54/2006, care insereaza obligatia concedentului de a notifica pe concesionar de aparitia imprejurarilor de natura sa aduca atingere drepturilor acestuia.

Cum constructia reprezinta scopul pentru care s-a incheiat contractul de concesiune, se impune sa se retina absenta lui si deci nulitatea conventiei, cu consecinta inexistentei obligatiei de plata a redeventei anuale de 2.775 lei, dar si a suportarii de catre parat a despagubirilor ce reprezinta contravaloarea prejudiciului incercat de reclamant.

Prin sentinta civila nr.1574/04.03.2013, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea, a anulat contractul de concesiune si a respins celelalte capete de cerere, acordand insa reclamantului cheltuieli de judecata de 600 de lei.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca reclamantul a facut dovada ca a incercat obtinerea autorizatiei de constructie de la Primaria Arefu, intocmind memoriu tehnic pentru obtinerea certificatului de urbanism, demers ce nu s-a putut finaliza.

Terenul ce a facut obiectul concesiunii se afla situat pe raza comunei Arefu, deci nu putea face obiectul unei licitatii si a unei concesiuni, ambele realizate de comuna Bradulet, asa incat retinandu-se buna credinta a reclamantului si faptul ca acesta nu poate sa-si indeplineasca in totalitate obligatiile contractuale, se impune desfiintarea conventiei.

In ceea ce priveste celelalte capete de cerere, tribunalul a retinut ca reclamantul a avut la dispozitie terenul, astfel incat datoreaza redeventa pentru perioada 2008-2013, dar si ca acesta a cunoscut de la data licitatiei pozitionarea imobilului si faptul ca trebuie sa obtina autorizatia de construire de al Primaria Arefu.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambele parti.

In calea de atac exercitata de reclamant au fost invocate dispozitiile art.304 pct. 9 si art.3041 Cod procedura civila, sustinandu-se ca:

– nulitatea unui act juridic atrage principiul retroactivitatii si deci repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acestuia, cu consecinta, in cauza, a nedatorarii sumei de bani echivalenta redeventei anuale;

– in mod gresit paratul nu a fost obligat la plata sumei de 4.000 lei, contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamant, care a fost nevoit sa faca mai multe deplasari cu masina, a efectuat o imprejmuire a terenului, a realizat proiectul casei, cheltuieli care puteau fi dovedit si cu martori, asa cum s-a solicitat.

In calea de atac exercitata de parat, au fost invocate motive incadrabile in dispozitiile art.304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila, sustinandu-se urmatoarele:

– planul urbanistic zonal se realizeaza de localitatea pe raza careia se afla terenul si nu de catre proprietarul acestuia, proprietar care este comuna Bradulet, chiar daca imobilul se afla pe raza comunei Arefu. Dreptul de proprietate rezulta atat din H.C.L. nr.14/2008, la care trimite si instanta de fond, dar si din Anexa nr.24 a H.G. nr.447/2002;

– reclamantul si-a asumat obligatia de a obtine pe cheltuiala sa toate avizele si autorizatiile necesare realizarii investitiilor, obligatie ce include si intocmirea P.U.Z.- lui, nu numai obtinerea autorizatiei de construire.

Examinand criticile formulate, Curtea a apreciat ca sunt fondate cele ale paratului si nefondate cele ale reclamantului.

Prin actiunea cu care a fost investita instanta s-a solicitat sa se constate nulitatea unui contract de concesiune pentru lipsa cauzei, asa cum era ea definita de art.966 din Codul civil de la 1864.

Conditie esentiala a oricarei conventii, in conformitate cu art.948 din cod, cauza trebuie sa existe, sa fie reala si licita, intrucat obligatia fara o astfel de cauza nu poate avea nici un efect.

Asadar, cauza este un element constitutiv nu numai al contractului, ci al oricarei obligatii civile care se naste prin vointa celui ce se obliga. In contractele sinalagmatice nu exista o singura cauza comuna partilor, ci cate o cauza a fiecareia din obligatiile reciproce ale acestora. Ea inglobeaza in sine atat scopul direct si imediat al consimtamantului – care in contractele sinalagmatice – este consideratia contraprestatiei celeilalte parti, cat si scopul indirect, imediat al consimtamantului care este motivul subiectiv, concret, determinant al asumarii obligatiei legat de destinatia si nevoia concreta a carei satisfacere se urmareste.

Sub aspectul situatiei de fapt, trebuie sa se retina ca partile au incheiat contractul de concesiune la 22.05.2008 al carui obiect era reprezentat de <>, durata acestuia fiind reprezentata de durata constructiei.

Din examinarea acestei intelegeri a partilor, rezulta drept cauza imediata pentru reclamant obtinerea folosintei terenului de 500 mp, iar pentru parat obtinerea redeventei anuale.

Este real ca drept cauza imediata pentru reclamant este realizarea unei constructii, aspect pe care chiar acesta il sustine prin actiunea da fata.

Nu exista asadar, nici un motiv care sa justifice aprecierea ca incheierea contractului de concesiune s-a facut cu nesocotirea dispozitiilor art.966 din Codul civil, respectiv fara o cauza, cu o cauza ilicita sau falsa.

Celelalte aspecte ce tin de realizarea sau nu a scopului urmarit de catre reclamant, excedeaza unui astfel de cadru de judecata, iar nulitatea este o sanctiune pentru nesocotirea legii la data incheierii actului juridic.

S-a mai pretins de catre reclamant ca lipsa cauzei rezulta din faptul ca paratul nu a comunicat reclamantului inexistenta P.U.Z.-lui, fara sa se demonstreze in vreun mod ca partile si-au asumat o astfel de obligatie.

In aceasta ordine de idei, sustinerea nu dovedeste absenta cauzei, iar probarea unei astfel de obligatii, chiar daca s-ar face, nu ar raspunde pretentiilor din actiune.

Aprecierea nu poate fi contrazisa de dispozitiile art.8 alin.3 din contract, preluate din H.G. nr.168/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.54/2006 (art.55), dispozitii ce au in vedere elementele noi, aparute dupa incheierea conventiei, dar care sunt de natura sa influenteze exercitiul drepturilor ce decurg din aceasta.

Dincolo de aceste aspecte, nu poate fi retinuta aprecierea primei instante intrucat ea este contrazisa de inscrisurile aflate la dosar. Din acestea rezulta, asa cum corect se sustine in recursul paratului, ca terenul ce a facut obiectul concesiunii, a fost trecut din domeniul public al comunei Bradulet in domeniul privat al acesteia (H.C.L. nr.14/2008) si apartine acestei unitati administrativ teritoriale, chiar daca se situeaza pe raza teritoriala a altei U.A.T.

Nu rezulta din probele administrate ca terenul in litigiu nu face parte din cel identificat la punctul 65 din Anexa nr.24 a H.G. nr.447/2002 ca proprietate a comunei Bradulet.

In aceasta ordine de idei, potrivit dispozitiilor art.54 din Legea nr.350/2001, nu revine paratului obligatia intocmirii P.U.Z.-lui, pentru comuna Arefu, retinand ca acest plan cuprinde elementele la care se refera art.47 din actul normativ precitat si nici ca si-a asumat a o astfel de obligatie sau pe aceea de schimbare a categoriei de folosinta a ternului concesionat.

In concluzie, retinand ca nu s-a dovedit caracterul fals, ilicit sau lipsa cauzei, mediate sau imediate la incheierea contractului de concesiune, se apreciaza ca actiunea reclamantului este nefondata si ea se impune a fi respinsa.

Fata de aceasta concluzie, in baza art.312 alin.1 si 2 din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul paratei si a modificat sentinta in sensul respingerii in tot a actiunii, retinandu-se si ca, astfel, a devenit inutila verificarea criticilor din calea de atac exercitata de catre reclamant, critici ce privesc aspecte dependente de solutia adoptata asupra cererii principale.




Send this to a friend