Directiva 93/13/CEE. Articolul 3 alin. (1) si (3). Articolele 6 si 7.

avocat Iasi - modificare unilaterala a clauzelor contractului

05 feb. Directiva 93/13/CEE. Articolul 3 alin. (1) si (3). Articolele 6 si 7.

Directiva 93/13/CEE. Articolul 3 alin. (1) si (3). Articolele 6 si 7.

Contracte incheiate cu consumatorii. Clauze abuzive. Modificare unilaterala a clauzelor contractului de catre vanzator sau de catre furnizor. Actiune in incetare formulata in interes public, in numele consumatorilor, de un organism desemnat de legislatia nationala. Constatarea caracterului abuziv al clauzei. Efecte juridice

1. Este de competenta instantei de trimitere care se pronunta in cadrul procedurii in incetare, initiata in interes public, in numele consumatorilor, de un organism desemnat de legislatia nationala, sa aprecieze, in raport cu art. 3 alin. (1) si (3) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, caracterul abuziv al unei clauze care figureaza in conditiile generale ale contractelor incheiate cu consumatorii prin care un vanzator sau un furnizor prevede o modificare unilaterala a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fara a descrie insa in mod explicit modalitatea in care sunt stabilite respectivele costuri si fara a indica un motiv intemeiat pentru aceasta modificare. In cadrul acestei aprecieri, instanta mentionata va trebui sa verifice in special daca, tinand seama de toate clauzele care figureaza in conditiile generale ale contractelor incheiate cu consumatorii din care face parte clauza in litigiu, precum si de legislatia nationala care prevede drepturile si obligatiile care s-ar putea adauga celor prevazute de conditiile generale in cauza, sunt specificate intr-un limbaj clar si inteligibil metoda in conformitate cu care variaza costurile aferente serviciului care trebuie furnizat sau motivele acestei variatii si, dupa caz, daca consumatorii au dreptul sa puna capat contractului.

2. Articolul 6 alin. (1) din Directiva 93/13 coroborat cu art. 7 alin. (1) si (2) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca:

– nu se opune posibilitatii ca constatarea nulitatii unei clauze abuzive care figureaza in conditiile generale ale contractelor incheiate cu consumatorii, efectuata in cadrul unei actiuni in incetare, mentionata la art. 7 din directiva, formulate impotriva unui vanzator sau a unui furnizor in interes public si in numele consumatorilor de un organism desemnat de legislatia nationala, sa produca, in conformitate cu aceasta legislatie, efecte fata de toti consumatorii care au incheiat cu respectivul vanzator sau furnizor un contract caruia ii sunt aplicabile aceleasi conditii generale, inclusiv fata de consumatorii care nu erau parti la procedura in incetare;

– in cazul in care caracterul abuziv al unei clauze din conditiile generale ale contractelor a fost constatat in cadrul unei astfel de proceduri, instantele nationale sunt obligate, si in viitor, sa stabileasca din oficiu toate consecintele prevazute de dreptul national care decurg din aceasta constatare pentru ca respectiva clauza sa nu creeze obligatii pentru consumatorii care au incheiat cu respectivul vanzator sau furnizor un contract caruia i se aplica aceleasi conditii generale.

C.J.U.E., Hot. din 26 aprilie 2012 in cauza C-472/10, Nemzeti Fogyasztovedelmi Hatosag impotriva In vitei Tavkozlesi Zrt,(…)

Actiunea principala si intrebarile preliminare

17. NFH contesta, in cadrul unei actiuni in interes public, practica societatii Invitel de a cere, in cadrul contractelor pe durata determinata cunoscute sub numele de „contracte de fidelitate” si ulterior incheierii acestora, ca consumatorul sa suporte costuri care nu fusesera initial convenite de catre parti.

18. Astfel cum reiese din dosar, Invitel, in calitate de operator de telefonie fixa, a introdus in conditiile generale ale contractelor (denumite in continuare „CG”), in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2008, o clauza care prevedea „cheltuieli de mandat”, reprezentate de costurile aplicate in cazul platii facturilor prin mandat postal. Potrivit respectivei clauze, „in cazul in care abonatul plateste factura prin mandat postal, prestatorul de servicii are dreptul sa factureze costurile suplimentare rezultate (precum costurile postale)”.

In plus, CG nu contineau nicio dispozitie care sa precizeze modul in care erau calculate aceste cheltuieli de mandat.

19. NFH a primit numeroase plangeri din partea consumatorilor, pe baza carora a considerat ca clauza care figura in CG mentionata la punctul precedent era abuziva in sensul art. 209 din Codul civil.

Intrucat Invitel a refuzat sa modifice aceasta clauza, NFH a sesizat Pest Megyei Birosag, solicitand ca acesta sa declare nulitatea clauzei contestate, ca urmare a caracterului abuziv al acesteia, si sa dispuna rambursarea automata si retroactiva a sumelor percepute in mod nejustificat de la abonati, facturate drept „cheltuieli de mandat”. Instanta sesizata a considerat insa ca solutionarea litigiului depindea de interpretarea unor dispozitii ale dreptului Uniunii.

20. In aceste conditii, Pest Megyei Birosag a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Articolul 6 alin. (1) din directiva […] poate fi interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator in cazul in care un organism legal desemnat si autorizat in acest sens solicita, in numele consumatorilor, prin intermediul unei actiuni in interes public {actio popularis), declararea nulitatii respectivei clauze abuzive care figureaza intr-un contract incheiat cu consumatorii?

In cazul formularii unei actiuni in interes public, in situatia in care este pronuntata o hotarare in favoarea unor consumatori care nu sunt parte la proces sau in care se interzice utilizarea unei conditii generale a contractului abuzive, art. 6 alin. (1) din directiva […] poate fi interpretat in sensul ca respectiva clauza abuziva care figureaza in contractele incheiate cu consumatorii nu creeaza obligatii pentru niciunul dintre consumatorii afectati si nici pentru viitor, astfel incat instanta trebuie sa aplice din oficiu consecintele juridice corespunzatoare?

2) Articolul 3 alin. (1) din directiva […] coroborat cu pct. 1 lit. (j) si cu pct. 2 lit. (d) din anexa la directiva, aplicabila in conformitate cu art. 3 alin. (3) din aceasta, poate fi interpretat in sensul ca, in cazul in care vanzatorul sau furnizorul prevede o modificare unilaterala a conditiilor contractuale fara a descrie in mod explicit metoda in conformitate cu care variaza preturile si fara a preciza in contract un motiv intemeiat pentru aceasta, clauza contractuala respectiva este abuziva ipso iu re?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la a doua intrebare

21. Prin intermediul celei de a doua intrebari, care trebuie analizata mai intai, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, in raport cu pct. 1 lit. (j) si cu pct. 2 lit. (d) din anexa la directiva, art. 3 alin. (1) si (3) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca, in cazul in care un vanzator sau un furnizor prevede, intr-o clauza care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii, o modificare unilaterala a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fara a descrie insa in mod explicit modalitatea in care sunt stabilite respectivele costuri si fara a indica un motiv intemeiat pentru aceasta modificare, respectiva clauza este abuziva.

22. In aceasta privinta, este important de amintit ca sunt de competenta Curtii interpretarea notiunii „clauza abuziva”, mentionata la art. 3 alin. (1) din directiva si in anexa la aceasta, precum si criteriile pe care instanta nationala poate sau trebuie sa le aplice la examinarea unei clauze contractuale in raport cu dispozitiile directivei, avandu-se in vedere ca este de competenta instantei mentionate sa se pronunte, tinand cont de aceste criterii, asupra calificarii concrete a unei clauze contractuale specifice in functie de imprejurarile proprii fiecarei spete (Hotararea din 9 noiembrie 2010, VB Penzugyi Lizing, C-137/08, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 44). Rezulta ca, in cadrul raspunsului sau, Curtea trebuie sa se limiteze la a oferi instantei de trimitere indicatii de care aceasta din urma trebuie sa tina seama pentru a aprecia caracterul abuziv al clauzei in discutie.

23. In conformitate cu art. 4 alin. (2) din directiva, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil. Aceasta excludere nu se poate insa aplica in cazul unei clauze referitoare la un mecanism de modificare a costului serviciilor care trebuie furnizate consumatorului.

24. In ceea ce priveste o clauza contractuala care prevede o modificare a costului total al serviciului care trebuie furnizat consumatorului, este necesar sa se sublinieze ca, in raport cu pct. 1 lit. (j) si (1) si cu pct. 2 lit. (b) si (d) din anexa la directiva, trebuie in special sa fie indicata metoda in conformitate cu care variaza respectivul cost sau motivul acestei variatii, consumatorul avand dreptul sa puna capat contractului.

25. Anexa mentionata, la care face trimitere art. 3 alin. (3) din directiva, nu contine decat o lista orientativa si neexhaustiva a clauzelor care pot fi considerate abuzive (a se vedea Hotararea din 4 iunie 2009, Pannon GSM, C-243/08, Rep., p. 1-4713, pct. 37 si

38, Hotararea VB Penziigyi Lizing, citata anterior, pct. 42, precum si Ordonanta din 16 noiembrie 2010, Pohotovost’, C-76/10, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 56 si 58).

26. Chiar daca caracterul abuziv al unei clauze in litigiu nu poate fi stabilit in mod automat numai pe baza continutului anexei in cauza, acesta din urma constituie totusi un element esential pe care se poate intemeia aprecierea instantei competente cu privire la caracterul abuziv al acestei clauze. In speta, analiza dispozitiilor anexei la directiva, mentionate la pct. 24 din prezenta hotarare, permite sa se constate ca, in vederea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze precum cea in discutie in actiunea principala, este pertinent in special aspectul daca erau specificate metoda in conformitate cu care variaza costurile aferente serviciului care trebuie furnizat sau motivele acestei variatii si daca consumatorii aveau dreptul sa puna capat contractului.

27. In plus, pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul celui de al douazecilea considerent al directivei mentionate, consumatorul trebuie sa aiba efectiv ocazia de a analiza toate clauzele care figureaza in CG si consecintele respectivelor clauze. Pe de alta parte, obligatia de a formula clauzele intr-un limbaj clar si inteligibil este prevazuta la art. 5 din directiva.

28. In consecinta, in contextul aprecierii caracterului „abuziv” in sensul art. 3 din directiva, prezinta o importanta esentiala posibilitatea consumatorului de a prevedea, pe baza unor criterii clare si inteligibile, modificarile CG pe care le poate efectua un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste costurile aferente serviciului care trebuie furnizat.

29. Atunci cand anumite aspecte ale metodei in conformitate cu care variaza costurile aferente serviciului care trebuie furnizat sunt specificate de actele cu putere de lege sau de normele administrative obligatorii in sensul art. 1 alin. (2) din directiva sau atunci cand respectivele acte prevad dreptul consumatorului de a pune capat contractului, este esential ca respectivul consumator sa fie informat de vanzator sau de furnizor cu privire la aceste acte.

30. Este de competenta instantei nationale care se pronunta in cadrul procedurii in incetare, initiata in interes public, in numele consumatorilor, de un organism desemnat de legislatia nationala, sa aprecieze, in raport cu art. 3 alin. (1) si (3) din directiva, caracterul abuziv al unei clauze precum cea in discutie in actiunea principala.

In cadrul acestei aprecieri, instanta mentionata va trebui sa verifice in special daca, tinand seama de toate clauzele care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii din care face parte clauza in litigiu, precum si de legislatia nationala care prevede drepturile si obligatiile care s-ar putea adauga celor prevazute de CG in cauza, sunt specificate intr-un limbaj clar si inteligibil metoda in conformitate cu care variaza costurile aferente serviciului care trebuie furnizat sau motivele acestei variatii si, dupa caz, daca consumatorii au dreptul sa puna capat contractului.

31. Tinand seama de consideratiile de mai sus, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca este de competenta instantei nationale care se pronunta in cadrul procedurii in incetare, initiata in interes public, in numele consumatorilor, de un organism desemnat de legislatia nationala, sa aprecieze, in raport cu art. 3 alin. (1) si (3) din directiva, caracterul abuziv al unei clauze care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii prin care un vanzator sau un furnizor prevede o modificare unilaterala a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fara a descrie insa in mod explicit modalitatea in care sunt stabilite respectivele costuri si fara a indica un motiv intemeiat pentru aceasta modificare. In cadrul acestei aprecieri, instanta mentionata va trebui sa verifice in special daca, tinand seama de toate clauzele care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii din care face parte clauza in litigiu, precum si de legislatia nationala care prevede drepturile si obligatiile care s-ar putea adauga celor prevazute de CG in cauza, sunt specificate intr-un limbaj clar si inteligibil metoda in conformitate cu care variaza costurile aferente serviciului care trebuie furnizat sau motivele acestei variatii si, dupa caz, daca consumatorii au dreptul sa puna capat contractului.

Cu privire la prima intrebare

32. Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca, pe de o parte, daca art. 6 alin. (1) din directiva coroborat cu art. 7 alin. (1) si (2) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca nu se opune posibilitatii ca constatarea nulitatii unei clauze abuzive care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii, efectuata in cadrul unei actiuni in incetare, mentionata la art. 7 din directiva, formulate impotriva unui vanzator sau a unui furnizor in interes public si in numele consumatorilor de un organism desemnat de legislatia nationala, sa produca, in conformitate cu aceasta legislatie, efecte fata de toti consumatorii care au incheiat un contract caruia ii sunt aplicabile aceleasi CG, inclusiv fata de persoanele care nu erau parti la procedura in incetare, si, pe de alta parte, daca instantele nationale sunt obligate, si in viitor, sa stabileasca din oficiu toate consecintele care decurg, potrivit dreptului national, din constatarea nulitatii.

33. Pentru a raspunde la prima parte a acestei intrebari, este important sa fie amintit, cu titlu introductiv, ca sistemul de protectie pus in aplicare prin directiva se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora (Hotararea din 15 martie 2012, Perenicova si Perenic, C-453/10, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 27 si jurisprudenta citata).

34. in ceea ce priveste actiunile care implica un consumator individual, Curtea a stabilit ca, avand in vedere o astfel de situatie de inferioritate, art. 6 alin. (1) din directiva obliga statele membre sa prevada ca o clauza abuziva „nu creeaza obligatii pentru consumator, in conditiile stabilite de legislatiile nationale”. Dupa cum rezulta din jurisprudenta, este vorba despre o dispozitie imperativa care urmareste sa substituie echilibrul formal pe care il instituie contractul intre drepturile si obligatiile cocontractantilor printr-un echilibru real, de natura sa restabileasca egalitatea dintre aceste parti (Hotararea Perenicova si Perenic, citata anterior, pct. 28 si jurisprudenta citata).

35. in ceea ce priveste actiunile in incetare formulate in interes public, precum cea in discutie in actiunea principala, trebuie subliniat ca, desi directiva nu urmareste sa armonizeze sanctiunile aplicabile in cazul unei recunoasteri a caracterului abuziv al unei clauze in cadrul respectivelor actiuni, art. 7 alin. (1) din directiva obliga totusi statele membre sa se asigure ca exista mijloace adecvate si eficace pentru a preveni utilizarea in continuare a clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

36. Astfel cum reiese din cuprinsul alin. (2) al acestei dispozitii, mijloacele sus-mentionate includ posibilitatea ca persoanele sau organizatiile care au un interes legitim in protectia consumatorilor sa introduca o actiune in justitie pentru a se stabili daca clauzele elaborate pentru a fi utilizate in general sunt abuzive si sa obtina, in acest caz, interzicerea lor (a se vedea Hotararea din 24 ianuarie 2002, Comisia/Italia, C-372/99, Rec., p. 1-819, pct. 14).

37. In aceasta privinta, este important de adaugat ca, caracterul preventiv si scopul de descurajare al actiunilor in incetare, precum si independenta lor fata de orice conflict individual concrct determina posibilitatea exercitarii unor astfel de actiuni chiar daca clauzele a caror interzicere este ceruta nu ar fi fost utilizate in contracte specifice (a se vedea Hotararea Comisia/Italia, citata anterior, pct. 15).

38. Realizarea efectiva a scopului mentionat necesita, astfel cum a subliniat in esenta avocatul general la pct. 51 din concluzii, ca clauzele din CG ale contractelor incheiate cu consumatorii care au fost declarate abuzive in cadrul unei actiuni in incetare indreptate impotriva vanzatorului sau a furnizorului implicat, precum cea in discutie in actiunea principala, sa nu fie obligatorii nici pentru consumatorii care sunt parte la procedura in incetare, nici pentru cei care au incheiat cu acest vanzator sau furnizor un contract caruia i se aplica acelcasi CG.

39. In actiunea principala, legislatia nationala prevede ca declararea de catre o instanta a nulitatii unei clauze abuzive care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii se aplica oricarui consumator care a incheiat un contract cu un vanzator sau cu un furnizor care utilizeaza respectiva clauza. Astfel cum reiese din elementele cuprinse in dosarul actiunii principale, obiectul litigiului priveste utilizarea de catre operatorul economic in cauza a unor conditii generale care contin clauza contestata in cadrul unor contracte incheiate cu mai multi consumatori. In aceasta privinta, este important sa se constate ca, astfel cum a aratat avocatul general la pct. 57-61 din concluzii, o legislatie nationala precum cea mentionata in cadrul prezentului punct indeplineste cerintele art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (1) si (2) din directiva.

40. Astfel, aplicarea sanctiunii nulitatii unei clauze abuzive in raport cu toti consumatorii care au incheiat un contract caruia i se aplica aceleasi CG garanteaza ca respectiva clauza nu este obligatorie pentru acesti consumatori, fara a exclude insa alte tipuri de sanctiuni adecvate si eficiente prevazute de legislatiile nationale.

41. In ceea ce priveste a doua parte a primei intrebari, referitoare la consecintele pe care trebuie sa le stabileasca instantele nationale ca urmare a constatarii, in cadrul unei actiuni in incetare, a caracterului abuziv al unei clauze care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii, trebuie amintit inca de la inceput ca posibilitatea instantei nationale de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale reprezinta un mijloc adecvat pentru a contribui la realizarea obiectivului prevazut la art. 7 din directiva (a se vedea Hotararea din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro, C-l68/05, Rec., p. 1-10421, pct. 27 si jurisprudenta citata). Natura si importanta interesului public pe care se intemeiaza protectia garantata de directiva consumatorilor justifica, in plus, obligatia instantei mentionate de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (a se vedea Hotararea Mostaza Claro, citata anterior, pct. 38).

42. Instantele nationale care constata caracterul abuziv al unei clauze din cadrul CG sunt obligate, in temeiul art. 6 alin. (1) din directiva, sa deduca toate consecintele care decurg de aici potrivit dreptului nasional pentru a se asigura ca respectiva clauza nu creeaza obligatii pentru consumatori (a se vedea Hotararea Perenicova si Perenic, citata anterior, pct. 30 si jurisprudenta citata).

43. Prin urmare, in cazul in care caracterul abuziv al unei clauze care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii a fost constatat in cadrul unei actiuni in incetare precum cea in discutie in actiunea principala, instantele nationale sunt obligate, si in viitor, sa stabileasca din oficiu toate consecintele prevazute de dreptul national care decurg din aceasta constatare pentru ca respectiva clauza sa nu creeze obligatii pentru consumatorii care au incheiat un contract caruia i se aplica aceleasi CG.

44. Avand in vedere aceste consideratii, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca art. 6 alin. (1) din directiva coroborat cu art. 7 alin. (1) si (2) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca:

– nu se opune posibilitatii ca constatarea nulitatii unei clauze abuzive care figureaza in CG ale contractelor incheiate cu consumatorii, efectuata in cadrul unei actiuni in incetare, mentionata la art. 7 din directiva, formulate impotriva unui vanzator sau a unui furnizor in interes public si in numele consumatorilor de un organism desemnat de legislatia nationala, sa produca, in conformitate cu aceasta legislatie, efecte fata de toti consumatorii care au incheiat cu respectivul vanzator sau furnizor un contract caruia ii sunt aplicabile aceleasi CG, inclusiv fata de consumatorii care nu erau parti la procedura in incetare;

– in cazul in care caracterul abuziv al unei clauze din CG a fost constatat in cadrul unei astfel de proceduri, instantele nationale sunt obligate, si in viitor, sa stabileasca din oficiu toate consecintele prevazute de dreptul national care decurg din aceasta constatare pentru ca respectiva clauza sa nu creeze obligatii pentru consumatorii care au incheiat cu respectivul vanzator sau furnizor un contract caruia i se aplica aceleasi CG.