Autoritatea Parinteasca

EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI
cabinet avocat claudia bicu Iasi - autoritatea parinteasca

29 iul. Autoritatea Parinteasca

Conform art. 483 din Codul Civil autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Desi textul de lege se refera la exercitarea autoritatii parintesti doar de catre parinti, totusi aceasta poate sa apartina si altor persoane cum ar fi de exemplu tutorii.
In doctrina juridica autoritatea parinteasca a fost definita ca fiind ,,totalitatea drepturilor si obligatiilor impuse de lege, parintilor sau persoanelor care actioneaza in locul parintilor, pe o durata limitata de timp, privitor la persoana si bunurile copilului minor, si instituite in considerarea primordiala a interesului acestuia” (Autor Bogdan Ionescu- Exercitarea autoritatii parintesti dupa divort, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2012, pag. 30).
Exercitiul autoritatii parintesti dupa divort consta in consultarea parintilor la luarea deciziilor importante pentru copil (de exemplu alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare, etc.) in timp ce cu privire la actele curente decide parintele la care copilul locuieste efectiv. Aceasta deoarece atunci cand parintii sunt despartiti, fie ca sunt divortati fie ca sunt parinti naturali care nu convietuiesc, exercitiul autoritatii parintesti este prevazut de lege ca apartinand ambilor parinti in comun, insa modalitatea de exercitare difera fata de ipoteza exercitarii autoritatii de catre parinti care locuiesc impreuna, intrucat, in concret, copilul va locui cu unul dintre parinti iar acestia nu pot fi impreuna alaturi de copil pentru a se putea ocupa de cresterea si educarea lui zilnica si pentru a coordona actele sale curente.
Art. 397 din Codul Civil instituie principiul potrivit caruia autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Prin reglementarea regulii conform careia exercitiul apartine ambilor parinti s-a urmarit alinierea reglementarilor romanesti la majoritatea sistemelor de drept din Europa, care prevad ca ambii parinti, indiferent ca sunt sau nu impreuna, trebuie sa-si asume obligatiile parintesti, sa inteleaga ca orice copil are nevoie sa fie crescut de ambii parinti si sa nu abandoneze exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti.
In mod exceptional, in conditiile art. 398 alin.1 din Codul Civil instanta poate hotara ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, daca exista motive intemeiate si avand in vedere interesul superior al copilului. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului precum si de a consimti la adoptia lui.
Codul Civil nu precizeaza, decat general prin art. 507, situatiile in care judecatorul poate dispune exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte. Acest aspect este reglementat de Legea nr. 272/2004 care prin art. 31 alin. 2^5 (introdus prin Legea nr. 257/2013) prevede in mod expres, cu titlu exemplificativ, ,,motivele intemeiate care pot determina luarea unei masuri privind exercitarea in mod exclusiv, de catre un singur parinte a ansamblului drepturilor si obligatiilor ce il privesc pe minor si anume: alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnari pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv care implica riscuri pentru copil care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.”
Textul art. 31 alin. 2^5 din Legea nr. 272/2004 este de stricta interpretare si aplicare in sensul ca, daca instanta va incuviinta exercitarea autoritatii parintesti in comun, s-ar produce minorului in cauza o vatamare morala sau materiala, sanatatea sau dezvoltarea fizica ar fi primejduita prin modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava a indatoririlor de parinte, ori educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu s-ar putea face potrivit normei moralei sau ordinii de drept.