Notiunea de act administrativ definit de Legea 554/2004.

cabinet avocat claudia bicu iasi - act administrativ

05 feb. Notiunea de act administrativ definit de Legea 554/2004.

Notiunea de act administrativ definit de Legea 554/2004

Notiunea de act administrativ. Respingerea ca inadmisibile a cererilor formulate in contencios administrativ ce nu au ca obiect un act administrativ, asa cum este definit de Legea 554/2004.

Art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004

Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

Art. 52 alin. (1) din Constitutia Romaniei, revizuita

Art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei, revizuita

Decizia Curtii Constitutionale nr. 137/1994

Contenciosul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

In acelasi sens trebuie mentionate si prevederile art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei, revizuita, in acord cu care „controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”.

In sensul prevederilor constitutionale mai sus mentionate sunt si prevederile art. 52 alin. (1) din Constitutia Romaniei, revizuita, potrivit carora „Persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei”. Decizia Curtii Constitutionale nr. 137/1994 a stabilit ca „este de retinut ca in Constitutie sunt consacrate doua institutii traditionale ale dreptului administrativ, denumite in doctrina contenciosul administrativ si tutela administrativa. Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitarii de catre persoanele vatamate a unei actiuni directe, in fata instantelor judecatoresti competente, impotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupa caz, impotriva refuzului unei autoritati publice de a solutiona o cerere in termenul prevazut de lege. In acest fel, institutia contenciosului administrativ apare ca fiind o garantie a drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice.

Este de subliniat de asemenea ca potrivit  art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun in materia contenciosului administrativ si fiscal, legalitatea operatiunilor administrative poate fi supusa controlului instantei specializate numai odata cu actul administrativ pe care l-au precedat, contestarea lor separata fiind inadmisibila. Aceasta solutie aleasa de legiuitor nu contravine liberului acces la justitie, pentru ca, potrivit principiilor cristalizate in jurisprudenta contenciosului constitutional roman si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu aduce atingere substantei acestui drept, statele dispunand de o marja de apreciere in instituirea conditiilor si limitelor exercitarii dreptului la actiune (in acelasi sens: ICCJ, s.cont.adm., dec.nr.5307/2010). 

In ceea ce priveste dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica intr-un drept sau intr-un interes legitim de a se adresa instantei de contencios administrativ, art. 52 alin. (2) din Constitutia Romaniei prevede ca limitele si conditiile exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica, actul normativ adoptat in acest sens fiind, in prezent, Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este acel act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in vederea executarii sau a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative in sensul acestei legi si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice.

Cererile formulate in contencios administrativ care nu au ca obiect un act administrativ, asa cum este acesta definit de Legea nr. 554/2004, urmeaza a fi respinse ca inadmisibile.

(Curtea de Apel Pitesti, Decizia nr. 3387/R-CONT 08 Septembrie 2014 )

Prin cererea inregistrata sub nr.8308/90/2012 reclamantul R.D.B., a chemat in judecata Ministerul Educatiei si Cercetarii Tineretului si Sportului pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna, obligarea paratului la recunoasterea diplomei de licenta seria ***, nr. ***, emisa de Universitatea Spiru Haret si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, conform art. 274 Cp.c.. Ulterior, reclamantul a completat cererea de chemare in judecata in sensul de a fi anulate adresele ***/2012 si ***/2013.

In motivarea cererii s-a aratat de catre reclamant ca este absolvent al Universitatii Spiru Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea Psihologie, promotia 2008, forma de invatamant ID, a sustinut si promovat Examenul de licenta in sesiunea iulie obtinand Titlul de Licentiat in Psihologie si s-a eliberat diploma de licenta seria ***, nr. ***. A cerut reclamantul sa-i fie eliberat un act oficial din partea paratului Ministerului Educatiei si Cercetarii Tineretului si Sportului prin care recunoaste in mod echivoc diploma mentionata, intrucat aceasta poarta timbru sec din partea institutiei Ministerului Educatiei si Cercetarii Tineretului si Sportului. S-a mai apreciat de catre reclamant ca prin art. 2, art. 3 si art. 4 din OUG 10/2009, s-a produs o incalcare flagranta a drepturilor unui numar mare de absolventi, care risca sa fie exclusi din cariere, viata sociala si au fost stigmatizati de aceste decizii abuzive ale conducerii MECTS, respectiv ale doamnei foste ministru E. A., si a metodologiei aprobate de dl. D. F., actual ministru, prin Ordinul nr.4235/2010, decizii care au trecut peste posibilitatile legale oferite de lege. S-a mai considerat ca O.U.G. nr.10/2009, prin articolele mai sus mentionate, reprezinta un act administrativ nelegal, emis cu exces de putere, ce depaseste marja de apreciere a autoritatii publice si incalca grav drepturile si interesele legitime ale absolventilor USH.

In drept au fost invocate dispozitiile Legii invatamantului nr 1/2011, art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei

La data de 19.09.2013 paratul Ministerul Educatiei Nationale a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului si, pe fond respingerea acesteia ca neintemeiata.

In sustinerea exceptiei inadmisibilitatii paratul a motivat cererea are ca obiect recunoasterea actului de studii emis de emitentul USH si nu de Ministerul Educatiei Nationale (fost MECTS) este inadmisibila in primul rand, fara a exista un fundament legal la baza sustinerilor reclamantului, astfel incat se poate naste un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul sau, diploma a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale intre reclamant si universitate, care nu este parte in proces, in sensul executarii obligatiilor contractuale din partea institutiei. S-a mai precizat de catre paratul Ministerul Educatiei Nationale ca nu are vreo obligatie contractuala sau legala de a emite un act administrativ prin care sa recunoasca o diploma de licenta emisa de o institutie de invatamant superior, cum este cea a reclamantului, deoarece produce efecte juridice fara a fi necesar vreun act de recunoastere/validare a diplomei de catre MEN (fost MECTS), astfel incat se impune respingerea actiunii ca inadmisibila.

Prin sentinta civila nr. 6588/15.11.2013 a  Tribunalul Valcea s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins cererea ca inadmisibila.

In motivarea sentintei s-a retinut , in esenta, ca poate face obiectul unei actiuni in contencios administrativ fie un act administrativ, fie refuzul de solutionare a unei cereri sau de efectuare a unei operatiuni administrative, ori nesolutionarea unei cereri. S-a mai retinut de instanta de fond ca  reclamantul nu a contestat niciun act administrativ, nici nu a dovedit ca s-a adresat paratului cu vreo cerere care sa nu fi fost solutionata si nici un refuz al paratului de efectuare a unei operatiuni administrative nu a fost invocat, in conditiile in care chiar reclamantul atat prin cererea de chemare in judecata cat si in sedinta publica, a aratat ca nu a solicitat vreun transfer si nici nu s-a inscris la vreun examen, demersuri in urma carora sa-i fi fost contestata diploma de licenta. In ceea ce priveste adresele  ***/2012 si ***/2013 s-a aratat de instanta de fond ca acesta nu reprezinta un act administrativ in sensul art.2 lit.c din Legea 554/2004, intrucat adresele invocate nu dau nastere, nu modifica si nu sting raporturi juridice.

Impotriva sentintei mai sus  mentionate a fost declarat recursde catre reclamantul  R.D.B. care a apreciat ca sentinta este nelegala intrucat obiectul cererii de chemare in judecata  este determinat de faptul ca diploma de licenta a fost considerata ca nevalabila, considerandu-se ca recurentul a urmat o specializare la o facultate care nu era acreditata. In plus, s-a mai aratat ca instanta de fond nu a dat eficienta principiului „error comunis facit ius” avand in vedere ca recurentul si-a indeplinit toate obligatiile contractuale asumate prin contractele de studii.

Curtea analizand recursul, a retinut ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Contenciosul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”. In acelasi sens trebuie mentionate si prevederile art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei, revizuita, in acord cu care „controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”.In sensul prevederilor constitutionale mai sus mentionate sunt si prevederile art. 52 alin. (1) din Constitutia Romaniei, revizuita, potrivit carora „Persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei”. Decizia Curtii Constitutionale nr. 137/1994 a stabilit ca „este de retinut ca in Constitutie sunt consacrate doua institutii traditionale ale dreptului administrativ, denumite in doctrina contenciosul administrativ si tutela administrativa. Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitarii de catre persoanele vatamate a unei actiuni directe, in fata instantelor judecatoresti competente, impotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupa caz, impotriva refuzului unei autoritati publice de a solutiona o cerere in termenul prevazut de lege. In acest fel, institutia contenciosului administrativ apare ca fiind o garantie a drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice.Este de subliniat de asemenea ca potrivit  art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun in materia contenciosului administrativ si fiscal, legalitatea operatiunilor administrative poate fi supusa controlului instantei specializate numai odata cu actul administrativ pe care l-au precedat, contestarea lor separata fiind inadmisibila. Aceasta solutie aleasa de legiuitor nu contravine liberului acces la justitie, pentru ca, potrivit principiilor cristalizate in jurisprudenta contenciosului constitutional roman si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu aduce atingere substantei acestui drept, statele dispunand de o marja de apreciere in instituirea conditiilor si limitelor exercitarii dreptului la actiune (in acelasi sens: ICCJ, s.cont.adm., dec.nr.5307/2010, www.legalis.ro).  In ceea ce priveste dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica intr-un drept sau intr-un interes legitim de a se adresa instantei de contencios administrativ, art. 52 alin. (2) din Constitutia Romaniei prevede ca limitele si conditiile exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica, actul normativ adoptat in acest sens fiind, in prezent, Legea nr. 554/2004.Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este acel act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in vederea executarii sau a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative in sensul acestei legi si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice. Cererile formulate in contencios administrativ care nu au ca obiect un act administrativ, asa cum este acesta definit de Legea nr. 554/2004, urmeaza a fi respinse ca inadmisibile.

In speta, in mod corect a apreciat instanta de fond ca nefiind in prezenta unui act administrativ  tipic sau asimilat nu  este admisibila actiunea prin care se solicita recunoasterea diplomei de licenta nefiind intrunite cerintele Legii nr.554/2004. In plus, este de mentionat ca recurentul-reclamant nu a indicat existenta anumitor acte administrative prin care s-au incalcat drepturile sale derivand din obtinerea diplomei de licenta, astfel cum rezulta din analiza practicalei sentintei civile nr.6588/15.11.2013 a Tribunalului Valcea.

     Pentru aceste considerente Curtea de Apel Pitesti a respins recursul ca nefondat.